Luna de luna, statul ia din veniturile lucratorului 16 procente, cu care face cam ce vrea. Si ne-am convins ce. Slab gestionar al banilor, statul a demonstrat in repetate randuri ca se pricepe de minune sa risipeasca in mod frustrant banii contribuabililor. A dat, insa, o sansa romanilor sa decida ce se intampla cu o particica din impozitul pe care il da statului.
Ne plangem in stanga si-n drepata ca statul nu este capabil sa gestioneze cu cap banul public, dar cand ni se ofera ocazia de a pune umarul la eficientizarea cheltuirii banilor nostri, batem in retragere. Aratam cu degetul spre autoritatile locale, pe care le acuzam ca nu amenajeaza mai multe parcuri de joaca pentru copii, ca nu aloca mai multi bani centrelor de asistenta sociala, ca nu rezolva problema cainilor fara stapan. Suntem in pozitii de fiecare data cand e sa aruncam cu piatra, dar dormim in papuci cand ni se pun fraiele in mana. Asta chiar daca efortul pe care il implica este minim. Directionarea a doua procente din impozitul pe venit retinut de stat presupune cateva minute amarate pentru completarea unui formular si pentru depunerea lui la Fisc. Si nimic mai mult.
Cu toate acestea, in 2008, spre exemplu, peste 80 la suta dintre romani si-au aruncat cele doua procente pe fereastra. Pe 2009 nu s-a facut, inca socoteala, dar ce sanse sunt ca procentajul sa fie diferit? Mentalitatile sunt aceleasi. Desi cocosati sub povara taxelor si impozitelor, cei mai multi aleg sa stea cu mainile in san, trecand cu vederea ca 2 procente din impozitul pe venit inseamna foarte mult pentru un copil din orfelinat, pentru unul cu dizabilitati, pentru un batran dintr-un centru de ingrijire, pentru SMURD. Si, mai grav, inca exista romani care nu au habar ca pot decide incotro sa ajunga o parte din contributia lor lunara, in ciuda campaniilor derulate de diverse organizatii non-guvernamentale.
Oficialii Ministerului Finantelor Publice spun ca sumele astfel incasate de catre ONG-uri sunt in crestere de la un an la altul, dar nu pentru ca sunt tot mai multe persoane care se folosesc de dreptul lor, ci pentru ca s-a majorat suma directionata. Suntem comozi, neglijenti in ceea ce-l priveste pe aproapele nostru. Pentru anul acesta, termenul limita nu a expirat: 15 mai este ultima zi in care romanul poate face un act umanitar. Poate ca de data asta vom putea dovedi ca, desi ne place sa luam, nu am uitat sa dam.